In �ima e muntagne
l'� ch�uita a�gua a segge
ma s�n poi s'e f�etu.
E-u boscu de schegge
de s� brilla, e stisse
d'argentu, e od�a.
Se dr�uve a�a e risse
e-a pugni ne sgruggia
i fruti che i luxe
a zueni muggetti
sci� l'umida t�era,
tra l'erba e-u f�uggiame.
Oh, prime castagne,
e ottubre tranquillu
sci� e du�i muntagne!
(Traduzione dl vernacolo di Loano (Sv)
Le prime castagne
Sulla cima (=�ima) delle montagne - l'acqua � caduta (=ch�uita) a secchie (=segge) - ma sereno (=s�n) poi � tornato.
E il bosco di schegge - di sole brilla, e gocce (=stisse) - d'argento, e ne profuma.
Si aprono ora i ricci (=risse) - ed a pugni ne sgusciano (=sgruggia) - i frutti che luccicano (=luxe) a giovani (=zueni) mucchietti - sull'umida terra, - tra l'erba, ed il fogliame (=f�uggiame).
Oh prime castagne, - ed ottobre tranquillo - sulle dolci montagne!
Luigi Panero
Di russi geragni
mesci�e cun di gianchi
z� i pende, in po' stanchi,
da t�, terassin.
I fan in festun
da-e tinte e ci� vive:
gh'� nisciun barcun
nisciuna terassa
inturnu sciur�a
de tanta poex�a.
E su...
A-u veggiu f�go
vegne e f�uggie gi�ne:
e duman u-e perde
se ventu nasce
e l'erbui u scrolla
in �ima a queste fasce.
Poi, certu, freidu:
n�utti de brinade
fiuri�n d'argentu
l'erbe inturnu d�e;
campagn...